Cand este departe, timpul se-opreste,
Nici apa nu curge, nici iarba nu creste.
Pe strazi putere nu am sa mai circul
Caci sange nu-mi trece din atriu-n ventricul.

Dar cand mi-e aproape, pe inserate
Si odaile toate sunt luminate,
Eu zac intins in a mea neputinta
Admirand aceasta minunata fiinta.

Lacrimez cu placere si zambesc in cascade
Cand o strang la piept in miez de noapte
Si ii soptesc un tipat de multumire,
Apoi sarut cu patos a ei privire.

Ajuta-ma Cerule atotputernic
De mana ei sa fiu eu vrednic,
In bratele mele fericita sa steie
Aceasta zeita ce-ai numit-o... femeie.


0 comentarii