Reaper

Crima

Mintea ii spunea sa renunte, iar inima ii batea cat pentru doi oameni, insa mainile parca nu il ascultau si nu s-au oprit pana ce toate cele sase gloante erau perfect asezate in incarcator, gata sa tasnesca pe teava la cea mai mica atingere. S-a privit pentru o ultima secunda in oglinda camerei de hotel inainte de a iesi in strada; nu se recunostea, nu ii venea sa creada ce acceptase sa faca. Singurul lucru care ii aducea alinare este ca nu avea nimic de pierdut: nici familie, nici casa,... un om al nimanui pierdut zilnic printre constructii impunatoare de caramida si beton.

La cofetaria de pe colt, acolo i-a vazut pe cei doi, exact cum i s-a spus; Hans, mai batran, cu inceput de chelie, imbracat intr-un costum negru, impecabil, si Walter, un tanar blond cu ochelari de soare si geaca de piele; acestia erau detinatorii companiei Fœra, acestia erau tintele lui. A asteptat in liniste, ii privea fix de pe trotuarul indepartat insa, ca de fiecare data, nimeni nu il baga in seama. Ii era sete, dar nu a indraznit sa se miste, nu isi permitea sa greseasca ceva.

Cele 20 de minute i s-au parut o vesnicie, iar cand cei doi s-au ridicat inima i s-a oprit pentru cateva clipe; nu mai avea cum sa dea inapoi. I-a privit cum au plecat, i-a privit cum au luat-o spre stanga pe acea strada laturalnica exact cum stia ca se va intampla, i-a urmarit cu precizie de felina. Mai intai s-a asigurat ca nu-l priveste nimeni, apoi a scos revolverul; era nou si argintiu, in lumina soarelui ar fi stralucit mai tare ca o oglinda. Nu a spus nimic; i s-a parut atat de simplu sa tinteasca, atat de usor sa apese pe tragaci; primul glont eliberat s-a indreptat spre Walter; la fel de usor i-a fost sa il priveasca pe tanar cazand pe asfaltul rece; Hans nici nu a avut timp sa se intoarca inainte ca al doilea glont sa-i strapunga spatele; s-a pabusit ca un copac batran taiat de la radacina.

A ramas asa, blocat, pentru un timp; o sirena a politiei l-a trezit, o masina ce se afla din intamplare prin apropiere. A inceput sa fuga speriat asa cum nici nu stia cum poate sa o faca; din doua miscari a sarit gardul de la macelarie, gard pe care il sarise de atatea ori in trecut cand se ducea sa fure mancare. Dupa cativa kilometri s-a oprit, a aprivit in jur si a zambit fericit realizand ca a reusit sa se piarda prin multime. A ingopat revolverul sub podul de la iesirea din oras. In acea seara nu s-a mai intors in hotel desi avea camera platita; a preferat sa ramana pe strada unde se simtea mai in siguranta. Insa nu mare i-a fost surprinderea cand s-a trezit tarat de doi ofiteri spre masina. Era atent la fiecare gest, la fiecare cuvant; la sectie a aflat ca a existat un martor ocular s-a crima pe care o comisese; se pare ca in incercarea sa primul glont nu a fost letal pentru tanarul Walter, ci abia ii atinsese umarul acestuia. In linie a incercat sa stea mai drept ca ceilalti, mai nemiscat, mai sigur pe el; se gandea doar ce va face cu banii cand va scapa de acolo. Dupa nu mai mult de o ora a fost eliberat pe motiv ca martorul nu l-a recunoscut. La plecarea din sectie a salutat respectuos politistii care il adusesera.

A doua zi, chiar la pranz, s-a intors sub pod unde ingropase revolverul; acolo a gasit, dupa cum i s-a promis, plicul cu bani. L-a luat si a plecat implinit spre locuri pe care doar el le cunostea.

Preludiul crimei

Ca in fiecare zi statea pe jos, langa cofetaria de pe colt, cersind. Toti treceau pe langa el si nu-l bagau in seama pana cand un necunoscut s-a apropiat, s-a aplecat si i-a facut o propunere ce l-a speriat; insa suma de bani pe care i-a oferit-o l-ar fi putut scoate din mizeria in care traia; orbit de acea promisiune, dar cu o mare retinere, intr-un final a acceptat. A luat pranzul cu acel necunoscut si a primit toate detaliile necesare, planul perfect conceput, precum si identitatea victimelor:

- Hans este un batran nebun, de moda veche, si trebuie eliminat. Eu sunt Walter.

1 comentarii